Este păcat ca un eveniment sportiv, de mare interes, să nu depindă doar de evoluția celor implicați în desfășurarea lui, respectiv sportivii. Și totuși, pentru ca disputele pur sportive să nu degenereze în controverse fără sfârșit ca urmare a interpretărilor proprii, deci subiective, ale celor implicați, a apărut necesitatea prezenței unor persoane care să decidă, conform unor reguli general valabile, care este verdictul corect pentru o situație discutabilă. Englezii, care au inventat o mulțime de jocuri sportive care fac deliciul marelui public în ziua de astăzi, le-au spus acestor persoane umpires (nepărtinitori). Ei, asta este la ei, în Anglia. La noi, din păcate, cavalerii în negru au o atitudine arbitrară, de aceea sunt numiți arbitri, nu că ar fi nepărtinitori. Orice asemănare cu prestația arbitrilor la meciul dintre Poli și Viitorul Constanța nu este întâmplătoare. Așa sunt ei, arbitrii români de fotbal, arbitrari. Din păcate! După asemenea prestație, efortul celor din teren, cu plusurile sau minusurile lor, parcă nu mai au nici o relevanță. Rămâne, doar, un gust amar!