Înainte de a preda bilanțul turului de campionat în Liga Elitelor U19, l-am rugat pe antrenorul Adrian Dobrea să ne povestească o întâmplare din perioada când activa ca jucător al Politehnicii.
Nu i-a luat foarte mult timp, fața luminându-i-se când am pomenit despre barajul de promovare jucat la Brașov, cu peste 8000 de suporteri ieșeni în tribunele stadionului și cu el marcând golul egalizator, de 2-2, în poarta oltenilor de la Electroputere Craiova.
Chiar și așa, a ales o întâmplare ce avusese loc cu un an mai devreme, în vestiarul lui Poli, înaintea unui meci de mare încărcătură, după cum își amintește Adi: "În sezonul 1993-1994, pe lângă fotbaliștii binecunoscuți, mai aveam și un jucător de culoare în lot. Jucător care avea să fie privit cu multă curiozitate de către copilul unui coleg, adus la stadion să cunoască echipa. Pentru copil era, probabil, prima dată când intra în contact cu un om de culoare. La îndemnul lui taică-su, a început să dea noroc cu toți cei aflați în vestiar. Când a ajuns la respectivul, însă, s-a uitat lung, a întins mâna ușor neîncrezător, după care l-a privit atent preț de câteva momente și a exclamat: Uite, tati, mâna mea a rămas albă! Am izbucnit toții în râs, acela fiind, consider eu, declicul de care aveam nevoie pentru a câștiga derbiul programat la sfârșitul săptămânii!"